Garda de fier și epoca sa

Articolul de mai jos este un interviu luat de Agoston Balazs profesorului și cercetătorului Takacs Ferenc, autorul unei cărți despre mișcarea legionară.

 

– De unde izvorește interesul pentru legionarismul romanesc  și pentru Garda de Fier ?

– Sunt născut la Oradea. În 1956, fiind elev de gimnaziu, am făcut parte din organizația Tinerilor Doritori de Libertate, care simpatiza cu mișcarea de eliberare maghiară din 1956. Distribuiam pliante, lipeam afișe, și activități de acest fel. Din această cauza la 7 noiembrie 1960 am fost arestat și condamnat la 15 ani de închisoare. Din fericire în 1964, odată cu amnistia generală am fost eliberat, dar nu am fost ferit de neplăceri. În temnița securitații din Oradea, am fost, un timp, coleg de celulă, cu un vechi lider gardist, Sebastian Mocanu. Inițial, am fost destul de  îngrijorat, eu am învățat că aceștia erau: criminali, incendiatori și teroriști. Personalitatea lui însă contrasta radical cu tot ceea ce mi s-a spus despre membrii acestei mișcări.
–Cât de mult contrasta ?
-Nu era  un violent lumpen-proletar, din contră era foarte cultivat, un intelectual licențiat în filosofie și literatură, un om care nu și-a pierdut ținuta și nici măcar umorul deși se afla în închisoare din 1948.
Practic de la el am învățat corect românește, iar el a învățat maghiară de la mine. Caracteristic personalității sale, într-o zi din martie 1961, s-a ridicat și mi-a recitat  in română, poezia lui Arany Janos: Barzii galezi . Am aflat că acesta era cadoul lui de 15 martie pentru mine, pentru că în acea zi era 15 martie, ceea ce eu în închisoare fiind, am și uiat. A fost o experiență uimitoare. I-am cunoscut povestea  și mi s-a părut foarte instructivă, în afară de personalitatea lui, acest destin era comun multor legionari. În total a fost închis 21 de ani, asta în trei părți. Prima dată a fost închis în 1938, când avea 22 de ani, asta în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, după acest episod a fost internat  de germani în lagărul de la Buchewald, în cele din urma a fost închis de comuniști in 1948. Din temnița a ieșit în 1964.
–Ce fel de organizatie era Garda de fier ? 
-Romania mărita dupa Trianon era scena unor intense tensiuni sociale si culturale. Țara a fost guvernată decenii la rând de către Partidul Național Liberal care avea rădacinile în vechea Românie, acest partid reprezenta interesele burgheziei industriale născute după cea de-a doua revoluție industrială. Aceștia desconsiderau țărănimea, și în același timp prin diferite  instrumente  ale politicii de creditare au provocat sărăcirea vechii aristocrații românești, adică boierii au rămas aproape fără nimic. Deși a avut loc o reformă agrară,  cea mai importantă consecință a acesteia a fost că statul român a confiscat pământurile marilor latifundiari maghiari și cele ale bisericilor maghiare. Acei țărani români care au ajuns proprietari de pământ, fără cunoștințe solide de agricultură și fără unelte adecvate nu s-au descurcat, mulți dintre ei au luat împrumuturi de la bancă, dar cu asta au pierdut pâna la urmă și acel puțin pământ pe care îl avuseră. Executările silite erau la ordinea zilei, sărăcia creștea de la o zi la alta. Pe lângă acestea, pentru întreținera unei administrații eficiente nu erau destui oameni instruiți, din această cauză statul a sporit numarul studenților, dar nu asigura burse sau alte facilitați. Din această cauză, încă din anii 20 s-au organizat mișcări studențești la universitățile din țară. Aceste mișcări aveau și un caracter antisemit, aceasta deoarece numărul studenților evrei în universitățile românești depășea cu mult  numărul acestora în cadrul populației țarii. Studenții români, destul de săraci, au văzut niște dușmani în ei, la acest curent s-a alăturat, din motivele arătate mai sus, și o parte a aristocrației românești. Din acest mediu a apărut Mișcarea Arhanghelului Mihail sau cum va fi cunoscută mai târziu, Garda de fier, condusă de viitorul căpitan, Corneliu Zelea Codreanu. Inițiatori erau studenți și aristocrați, ingineri, preoți, profesori iar mai târziu au aderat și mulți muncitori și țărani. Mișcării s-au alăturat și gânditori importanți ca de exemplu: istoricul religiilor recunoscut în toată lumea: Mircea Eliade. Din această cauză nu se poate trece așa de ușor de ei etichetându-i doar ca niște fasciști români.

–Care erau țelurile lor ? 

-Codreanu a spus că dorea ca mișcarea să fie un atelier spiritual și moral, care, cu timpul pătrunzând întreaga societate românească avea să formeze omul nou: iubitor de țară și  credincios fervent. Duceau o viață ascetică  aproape ca niște călugări, aveau o moralitate severă dar erau în același timp și niște oameni fanatici, datorită  valorilor în care credeau au declarat razboi întregului sistem politic și social al României de atunci, ceea ce, foarte rapid, le-a și decis soarta. România liberală a fost binevoitoare și a trecut cu vederea mișcarea pentru că  studenții printre care și Codreanu, luptau uneori și cu pumnii împotriva  muncitorilor socialiști care făceau grevă. Dar in 1923 au fost organizate acțiuni de protest împotriva acordării cetățeniei depline, prin constituție, evreilor, datorită acestor proteste mulți studenți au fost arestați și batuți brutal de poliție.
–Care era părerea lor despre unguri ? 
-Garda de Fier ca organizație nu era explicit  împotriva maghiarilor, însuși Codreanu a spus că primește pe orice creștin minoritar în mișcare, dacă acesta recunoaște supremația românilor adică rolul lor conducător. Gardiștii se raportau la unguri așa cum face orice naționalist român, indiferent de partid sau de organizația din care face parte. Cadrul general era însă destul de neclar, așa cum erau multe în România acelor ani.

–Oricum, vorbim de o mișcare violentă…

-În România acelei epoci, violența era la ordinea zilei, în viața cotidiană, și la organele statului, și legile erau altfel, decât sunt astăzi. Codreanu, într-o sala de judecata unde iși apăra un camarad, l-a împușcat pe șeful poliției din Iași, care cu încă câtiva l-au atacat. Instanțele, conform legilor de atunci, l-au găsit nevinovat, pentru că s-a considerat că a fost legitimă apărare. Însă indiferent de asta, arestările erau frecvente, este semnificativ că însăși ideea înființării Miscării Arhanghelului Mihail s-a născut în închisoarea de la Văcărești. Este un fapt de necontestat  că mișcarea  a ucis mulți politicieni și funcționari superiori brutali și corupți, între care și doi primi miniștri în funcție și doi foști prim miniștri, ceea ce a fost un  lucru neobișnuit, nici înainte și nici după nu se întâmplase așa ceva. Dar violența nu era caracteristică doar Gărzi de Fier ci și întregii vieți publice din țara, și statul intervenea fără milă ,călcând în picioare legile, împotriva gardiștilor și nu numai împotriva lor. În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, din februarie 1938, au fost arestați mii de gardiști din care mulți au fost omorâți. Ca imaginea să fie completă trebuie amintit că elita politică din perioada respectivă a dorit să îmblânzească Garda de Fier. La un moment dat Codreanu a anunțat că va renunța la orice acțiuni violente, spera că astfel și autoritățile o sa-i lase în pace pe gardiști. La nivel de țară aveau milioane de adepți pentru că se ocupau și cu activități cu caracter social. De această popularitate a dorit Carol al II-lea să se folosească, așa că în 1938 a oferit lui Codreanu postul  de prim ministru, dar acesta a refuzat, nedorind să i-a parte la viața politică bucureșteană. Dorea mai mult, dorea să formeze poporul și țara după idealurile sale. A fost condamnat pentru trădare de tară, și conform ordinului secret al regelui, împreună cu mai mulți camarazi a fost ucis in noiembrie 1938. A fost ucis într-o dubă a poliției lângă București, prin strangulare.
–Ce s-a intamplat după acestea cu Garda de fier ?
-Noul lor conducator, Horia Sima, purtând titlul de comandant a intrat în ilegalitate, iar gardiștii s-au răzbunat ucigandu-l pe primul ministru Armand Călinescu. Acest gest a fost urmat de noi repercursiuni la adresa mișcării. După al doilea arbitraj de la Viena generalul Antonescu l-a îndepărtat printr-un puci pe rege și a devenit dictatorul militar al României. În lipsă de baza populară, s-a înteles cu Garda de Fier, așa s-a născut statul național-legionar, gardiștii au primit posturi de miniștri și de secretari de stat dar ambele părți nu aveau încredere unul în celălalt. În această perioadă au avut  loc numeroase acțiuni împotriva evreilor, s-au comis și multe atrocități, gardiștii s-au răzbunat pe politicienii care i-au prigonit în timpul dictaturii regale, mulți dintre ei au fost ucisi în închisoarea de la Jilava. Datorită neîncrederii reciproce și al acestor atrocități, Antonescu s-a decis să de-a o nouă lovitură de stat, a provocat garda, și în înțelegere cu Hitler i-a scos de la putere. Mulți au fost omorâți sau închisi, vreo 2000 au fugit în Germania, unde au fost internați în lagăr. La sfârșitul războiului mulți au luat parte la luptele de pe Oder.
–Garda de fier este amintită și în legatură cu pogromul de la Iași din 1941. 
-Garda de Fier a fost sfărâmată de Antonescu cu luni de zile înainte de evenimentele de la Iași, majoritatea membrilor gărzii erau atunci în închisori. Ordinele pentru acțiunile împotriva evreilor au fost date de dictator, la măcel au luat parte și membrii ai instituților statului cât și populația civilă. Toate acestea sunt povara regimului Antonescu.
-Pe lista istorică a gardiștilor câți morți sunt ?
-Este imposibil de dat un număr exact, deoarece istoriografia română trece în contul gărzii aproape toate crimele politice care au fost comise în timpul existenței  ei. Mai mult se trec în contul lor și crime care au avut loc după dizolvarea gărzii. Desigur asta nu șterge faptele lor. Dacă luam în considerare și omorurile nedovedite ca rezultate ale actiunilor lor, dar despre care se crede că au fost acțiuni gardiste, atunci am avea vreo 250 de omoruri. Pe partea cealaltă al acestei triste balanțe se află mai mult de 1000 de gardiști, printre ei și aceia care au fost uciși în timpul regimului comunist în așa numitele tabere de reeducare. În aceste locuri cei care dădeau dovadă de slăbiciune erau folosiți ca reeducatori, ei trebuiau să-și convingă colegii să se dezică în public de principiile lor, sa-l denigreze pe Codreanu și faptele lor trecute. Mulți dintre ei au cedat, dar nu toți. Cei mai îndărătnici au fost paziți strict la închisoarea din Aiud. Tot timpul fanatismul le-a fost caracteristic, acesta izvora din idealismul lor. În aceasta a avut rădăcina toată gândirea lor : antisemitismul lor, și în general acțiunile lor au fost un răspuns violent la violența care îi înconjura. Garda de Fier a fost un răspuns dat în spiritul vremii ei, nedreptăților din epoca respectivă, deși a fost o reactie utopica a avut o susținere uriașă, pentru că crescuse din sufletul popular românesc.
–La 21 de ani de la schimbarea de regim, cartea dumneavoastra cu titlul ,,Legiunea Arhanghelului Mihail” , bazată pe o munca bogată în izvoare de referință este prima lucrare neutră. Care credeți că este cauza acestui lucru? 
-Mircea Eliade scria în 1978, citez asta și în carte, că: ” După Auschwitz nici oamenii cinstiți nu-și mai permit să fie obiectivi „. Probabil acest mod de a vedea lucrurile a făcut ca această carte să fie o sperietoare pentru edituri. Deșii eu nu am scris o apologie, pur și simplu m-am străduit ca strict după izvoare să prezint, una din cele mai importante mișcări spirituale din România secolului XX. Consider că este necesar a se cunoaște istoria popoarelor vecine, așa că am luat decizia de a tipări cartea  din banii propri în colaborare cu Uniunea ardeleana, sunt 50 de bucăți, așa de prezentare. Aș fi bucuros ca datorită importanței temei, o posibilă ediție viitoare să apară în exemplare mai multe.

Agoston Balazs

Sursă:https://forum.softpedia.com/topic/377716legionarii/page__st__198

Notă : Din păcate siteul de unde am preluat materialul original in 2014 astăzi numai are articolul pe pagina sa.